O floare in fiecare zi

Publicat de Munteanu Tatian | 7/17/2009 06:00:00 a.m.








...PENTRU DOAMNE SI DOMNISOARE.

ONG MARE NOSTRUM, prin finanţarea fondului GLOBAL GREENGRANTS, lansează, pentru prima dată în experienţa organizaţiei, un proiect privind riscurile pesticidelor asupra sănătăţii umane şi a mediului.
Proiectul se numeşte „Creşterea gradului de conştientizare a publicului cu privire la folosirea pesticidelor şi impactul asupra sănătăţii umane şi a mediului” şi a fost deja demarat prin participarea ONG MARE NOSTRUM la workshop-ul “Noul cadru legislativ al Uniunii Europene privind folosirea pesticidelor: Participarea societăţii civile la elaborarea Planului Naţional de Acţiune (PNA)”, ce a avut loc la Budapesta.

Proiectul „Creşterea gradului de conştientizare a publicului cu privire la folosirea pesticidelor şi impactul asupra sănătăţii umane şi a mediului” este structurat pe mai multe etape şi are ca obiective principale colectarea informaţiilor despre tendinţele de folosire a pesticidelor în judeţul Constanţa, reziduurile de pesticide din produsele alimentare, disponibilitatea acestor informaţii pentru publicul larg, precum şi transparenţa autorităţilor în informarea publicului.
Cuiteste tot articolul...

Sursa: http://www.ecomagazin.ro

O floare in fiecare zi

Publicat de Munteanu Tatian | 7/10/2009 08:59:00 a.m.








...PENTRU DOAMNE SI DOMNISOARE

10 flori pentru sănătatea ta

Publicat de Munteanu Tatian | 7/10/2009 08:40:00 a.m.

Frumoase şi parfumate, florile deţin şi puteri vindecătoare mai puţin cunoscute. Medicina naturistă a descoperit câteva inflorescenţe care reuşesc să trateze numeroase afecţiuni digestive şi respiratorii. Iată cele mai eficiente dintre ele:

Lavanda
Influenţează în mod benefic circulaţia sangvină, digestia, respiraţia, ajută în tratarea problemelor ginecologice, insomniei, transpiraţiei şi este din ce în ce mai folosită în combaterea stresului. Cum o prepari: Sub formă de tinctură: se amestecă 500 g de flori de lavandă cu 250 ml alcool alimentar şi se pun într-un borcan. Se lasă la macerat două săptămâni, după care se strecoară. Se ia în fiecare dimineaţă câte o linguriţă diluată cu apă. Sub formă de infuzie pentru băi: se pun 300 g de flori uscate în 200 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat aproximativ 25 de minute. Se amestecă cu apa din cadă.

Albăstrelele
Au efect calmant şi antiseptic ocular, fiind folosite în conjunctivite, iritaţii ale pleoapelor, dar şi în cosmetică. Intern, albăstrelele sunt antiinflamatoare şi diuretice.
Cum le prepari: Sub formă de infuzie: se pune o linguriţă şi jumătate de flori de albăstrele în 300 ml de apă clocotită. Se lasă apoi la infuzat, aproximativ 20 de minute. Se bea câte un pahar, înainte cu o jumătate de oră de mesele principale.
Sub formă de compresă: se pregăteşte o infuzie de ceai de albăstrele şi se îmbibă un tampon de vată, după care se aplică pe locul dorit.

Socul
Socul scade febra în cazuri de gripe sau răceli şi alungă tusea. Florile sunt diuretice şi depurative, fiind indicate în boli renale, reumatism şi obezitate. Cum îl prepari: Sub formă de infuzie: se pun două linguriţe de flori de soc în 250 ml de apă şi se lasă să fiarbă aproximativ 20 de minute. Se bea o cană după fiecare masă. Sub formă de comprese: Peste o lingură de flori şi crenguţe mărunţite de soc se toarnă un pahar de apă clocotită. Se lasă la macerat trei ore, după care se strecoară. Se îmbibă un tampon de vată şi se pune pe locul afectat.

Verbina
Planta calmează durerea şi reduce tensiunea psihică. Cum o prepari: Sub formă de pulbere: se macină 500 g de plantă mărunţită. Se ia câte o linguriţă de pulbere în fiecare dimineaţă. Sub formă de tinctură: se pun într-un borcan 20 de linguri de pulbere de verbină, peste care se adaugă 500 ml de alcool alimentar. Se închide borcanul şi se lasă la macerat două săptămâni, după care se strecoară. Se ia în fiecare dimineaţă câte o linguriţă diluată cu apă.

Tuia
Este utilizată în afecţiuni tumorale maligne şi benigne, gripă, infecţii respiratorii şi afecţiunile endocrine. Cum o prepari: Sub formă de infuzie: se pun două linguri de plantă în 200 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 20 de minute. Se bea o cană pe zi.

Sulfina
Se foloseşte în boli ale aparatului respirator, boli de stomac, boli de ficat, afecţiuni renale şi genitale, dar şi afecţiuni cardiovasculare. Cum o prepari: Sub formă de infuzie: se pun 20 g de plantă într-un litru de apă clocotită şi se lasă la influzat 30 de minute. Se beau câte 2-3 căni pe zi, în cure de maximum 3 săptămâni.

Hibiscusul
Este folosit în indigestii, oboseală cronică şi hipertensiune arterială. Cum îl prepari: Sub formă de infuzie: două linguriţe de plantă se pun în 250 ml de apă clocotită şi se lasă 15 minute. Se bea în fiecare zi, timp de o săptămână, câte o cană.

Iasomia
Iasomia accelerează metabolismul şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui. Cum o prepari: Sub formă de infuzie: într-o cană cu apă clocotită se pune o lingură de frunze de iasomie uscate. Se bea după fiecare masă.

Lăcrămioarele
Se folosesc adesea pentru afecţiunile cardiace, migrene de natură nervoasă, nevralgii, dureri de cap şi ameţeli. Cum le prepari: Sub formă de infuzie: se prepară din 10 g de plantă amestecate cu 200 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat circa 20 minute. Se strecoară, după care se bea de trei ori pe zi câte o lingură.

Panseluţele
Sunt excelente diuretice şi expectorante, motiv pentru care sunt folosite în afecţiunile tubului digestiv. Cum le prepari: Sub formă de pulbere: se dau prin râşniţa de cafea 400 g de flori uscate de panseluţă. Se ia în fiecare dimineaţă o linguriţă de pulbere.

Articol preluat din Libertatea Special

Oteţul de mere combate obezitatea

Publicat de Munteanu Tatian | 7/10/2009 08:35:00 a.m.

Preparat din fructe foarte bine coapte, de pe plantaţii unde fertilizarea s-a făcut numai cu îngrăşăminte organice, oţetul de mere e folosit pentru tratarea obezităţii. În acest sens, se bea în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, un pahar cu apă în care au fost dizolvate două linguriţe de oţet de mere. Este stimulat astfel procesul de eliminare a toxinelor din organism şi e activat metabolismul.

Extern, oţetul de mere este folosit la spălături, comprese şi cataplasme (pentru dezinfectarea zonelor afectate de micoze, dar şi pentru vindecarea hematoamelor) şi în inhalaţii (împotriva halenei şi a sângerărilor gingiilor).

Iarba de smirnă stimulează apetitul

Iarba de smirnă este o plantă cu miros puternic, care aminteşte de lemnul dulce sau de anason, şi cu gust dulce (mai ales tulpinile). Atât mirosul, cât şi gustul sunt mai puternice la seminţele necoapte. Se foloseşte pentru fortifierea sistemului digestiv şi pentru stimularea ficatului şi protejarea acestuia împotriva acţiunii substanţelor toxice. Prin conţinutul bogat în potasiu, natriu, silicon, zinc şi clor, iarba de smirnă ajută la eliminarea substanţelor toxice din organism. Totodată, creşte pofta de mâncare.

Sursa: http://www.libertatea.ro

Plantele isi produc singure aspirina

Publicat de Munteanu Tatian | 7/08/2009 06:08:00 p.m.





















Aspirina este unul dintre cele mai populare remedii la care oamenii apeleaza pentru a scapa de micile dureri care le produc disconfort. Noile studii arata ca si plantele sunt stresate, cu diferenta ca ele obisnuiesc sa isi fabrice singure calmantele.

Testele anterioare efectuate pe plantele de laborator au aratat ca acestea, in conditii de stres, produc o substanta numita salicilat de metil, o forma preliminara a aspirinei. Insa pana de curand, nu s-a putut stabili daca acelasi procedeu este propriu si plantelor din natura.
O echipa de cercetatori de la National Center for Atmospheric Research din Colorado a demonstrat din intamplare acest lucru, in momentul demararii unui proiect de monitorizare a emisiilor de componenete organice volatile provenite de la plante, cu scopul de a demonstra ca acestea, in combinatie cu emisiile industriale, contribue la crearea smogului.

La analiza componentelor, cercetatorii au aflat ca printre emisiile din atmosfera se afla si salicilatul de metil. Acestia au observat ca nivelul creste suprinzator de mult, in momentul in care plantele se confrunta cu o secete locala sau variatii mari de temperatura, schimbari care le produc disconfort.

Sursa: Live Science

Planta care “face pe bolnava”

Publicat de Munteanu Tatian | 7/08/2009 06:05:00 p.m.





















In jungla ecuadoriana creste o planta care "se preface" bolnava, pentru a descuraja atacul unor paraziti.

Planta, numita Caladium steudneriifolium, a atras atentia unor botanisti de la Universitatea din Bayreuth, Germania, prin faptul ca prezenta atat frunze uniform verzi, cat si frunze cu pete albe – variegate, cum le numes horticultorii -, iar frunzele variegate erau mult mai rar atacate de paraziti decat cele complet verzi.

Parazitul implicat este o specie de fluture de dimensiuni foarte mici, apartinand unui grup de insecte numite miniere, deoarece larvele lor sapa galerii in frunze, lasand pe suprafata acestora semne albe, care urmaresc traseul galeriilor.

Botanistii germani au presupus ca variegarea, in cazul speciei Caladium steudneriifolium - si, posibil, si al altor specii de plante -, ar fi o strategie evolutiva dezvoltata de planta, pentru a reduce atacul fluturilor minieri.
Cercetatorii au folosit, pentru a-si testa ipoteza, lichid corector de culoare alba, cu care au “pictat” frunzele, simuland urmele lasate de minieri, si au constat ca rata de atac a fost semnificativ mai mica pentru frunzele cu urme albe decat pentru cele complet verzi. Fluturii depun mai rar oua pe o frunza cu urme albe, deoarece acea frunza pare deja infestata, deci cantitatea de substante nutritive din ea ar fi mai mica.

Sursa: BBC News

Planta care isi pune singura apa la radacina

Publicat de Munteanu Tatian | 7/08/2009 05:57:00 p.m.

Botanistii au descoperit, la o planta din desertul Negev, Israel, un uimitor sistem de colectare a apei.

Planta Rheum palaestinum, desi creste intr-o regiune foarte uscata, nu arata deloc ca o planta de desert: are frunze foarte mari, spre deosebire de alte plante xerofile (adaptate la uscaciune) care au, de obicei, frunze foarte marunte (adesea transformate in spini), pentru a reduce pierderile de apa.

Cercetatorii de la Universitatea din Haifa-Oranim, Israel, au descoperit ca aceasta planta este dotata cu un soi de mini-sistem de irigatie: frunzele ei au o structura aparte, suprafata lor fiind strabatuta de santuri (ca niste vai prin care trec cursuri de apa, dupa expresia descoperitorilor) prin care apa este condusa spre baza frunzelor, scurgandu-se astfel la radacina plantei.

Gratie acestei adaptari, Rheum palaestinum poate colecta cantitati de apa de 16 ori mai mari decat alte plante din desertul Negev. Aici, cantitatea de precipitatii este de cca. 75 mm annual; or, Rheum palaestinum beneficiaza de cantitatati similare celor colectate de plantele din regiunile cu clima mediteraneana: 426 mm pe an.

Sursa: Telegraph Science

Un copac a crescut din seminte vechi de 2000 de ani

Publicat de Munteanu Tatian | 7/08/2009 05:51:00 p.m.

Cercetatorii israelieni au reusit sa insamanteze un copac din seminte vechi de 2000 de ani, descoperite intre ruinele fortaretei Masada. Arborele este un palmier cu fructe comestibile care era folosit ca sursa de hrana de catre refugiatii israeliti in timpul asediilor prelungite, declara Dr. Sarah Sallon de la Institutul de Cercetari Medicale Louis L. Borick din Israel.


Copacul poreclit Matusalem are deja trei ani si un metru si jumatate inaltime, anunta cercetatorii, iar faptul ca acesta a reusit sa creasca din niste seminte vechi de doua milenii este, cu adevarat, un miracol.

Semintele au fost datate cu radiocarbon, fiind cele mai vechi seminte care au germinat si care au dat nastere unui arbore care fusese considerat disparut. Sallon spera ca acesta va fi primul pas catre renasterea speciei disparute, proiectul sau mizand pe o reimpadurire a Orientului Mijlociu cu palmierii care cresteau odinioara.

Sursa:Discovery

Anastasia - cartea întâi

Publicat de Munteanu Tatian | 7/06/2009 07:39:00 a.m.

Anastasia - cartea întâi
de Vladimir Nicolaevici Megre


O carte exceptionala!

Descriere
Cunoscutul om de afaceri din Siberia Occidentală, Vladimir Nicolaevici Megre, într-una din expediţiile sale comerciale de-a lungul fluviului Obi, o întâlneşte pe Anastasia - această femeie extraordinară -, întâlnire care avea să-i schimbe viaţa radical şi pentru totdeauna. Cartea istoriseşte despre cele trei zile petrecute de autor în taigaua siberiană în compania Anastasiei. Cum de neobişnuită este această eremită, cât sunt de ciudate viziunile ei asupra omenirii, asupra modului de viaţă pe care o duce umanitatea contemporană; sunt caracteristicile povestirii făcute de către Megre într-un limbaj care nu are nici pe departe pretenţia de a fi literar. Autorul, care nu are nici-o cunoştinţă în arta scrierii, se regăseşte împins de dorinţa de a face cunoscută lumii filozofia Anastasiei şi scrie o cărţulie care mai de apoi devine un adevărat fenomen. Înţeleasă şi citită, reuşeşte să-şi croiască într-un mod cu totul misterios o cale a sa proprie.
Foarte interesant!
Iata cateva fragmente. Intra aici...
Vezi si "Gradina Anastasiei"
Primele carti ale seriei 'Cedrii Sunatori ai Rusiei' au fost traduse si publicate de
curând si în România. Colectia se bucura de un enorm succes mondial fiind publicata în peste 30 de limbi.
Colectia numara 9 volume. Cartile sunt de tip ezoteric si vorbesc despre soarta Omului, predestinarea si rolul sau pe Pamânt.
Intra AICI si citeste.

Putin se ştie despre anii de tinereţe ai lui Vladimir Megre, în afara câtorva experienţe pe care el însuşi le descrie în contextul scrierilor sale. Una din acestea a avut loc în anii ´60 când, timp de un an, adolescentul Megre vizita periodic (cât putea de ascuns) un călugăr numit Părintele Feodorit, la Mănăstirea Laurii lui Serghiev în oraşul Serghiev Posad (numit apoi Zagorsk), la est de Moscova. Aceste întâlniri (descrise în Capitolul 24 din Cartea 2, Cedrii Sunători ai Rusiei (pp. 119-31) au lăsat o impresie puternică în conştiinţa tânărului Vladimir şi poate se pot privi ca un preludiu al transformării sale spirituale ce are loc, după cum scrie, prin întâlnirea cu Anastasia în taigaua siberiană.Ştim că pe la mijlocul anilor ´80 Megre era însurat şi avea o fiică, trăind în oraşul Novosibirsk, unde, la fel ca şi mulţi alţi capitalişti ruşi în devenire, a prins oportunitatea perestroykăi şi a colapsului sistemului comunist pentru a se lansa într-o carieră de întreprinzător. Chiar înainte de Perestroyka el şi-a demonstrat capacităţile de om de afaceri găsind căi de a creşte semnificativ profitul unui colectiv de fotografi. A continuat prin înfiinţarea câtorva firme (cooperative comerciale) şi la sfârşitul anilor ´80 avea o flotă de vase marine care navigau pe apele râului Obi la nord de Novosibirsk. (vezi cap. 1 din cartea întâi, Anastasia).Într-una din aceste expediţii spre nord, în 1994, el întâlneşte doi oameni mai în vârstă care îi spun despre un cedru (kedr pe limba rusă, mai cunoscut în limba engleză ca pin siberian) din adâncurile taigalei care scoate un sunet „sunător” sau tânguitor, ceea ce înseamnă că era aproape de sfârşitul vieţii sale de secole, fiind gata de a fi tăiat şi de a-şi oferi celor interesaţi remarcabilele proprietăţi vindecătoare. Decide să se întoarcă în zona respectivă anul următor (1995) de data aceasta singur pentru a face investigaţii. În locul celor doi bătrânei el descoperă o tânără femeie care îi spune că acei bătrânei erau bunicul şi străbunicul ei şi se oferă sa îl ducă la cedrul descris de aceştia. Se dovedeşte a fi o pustnică ce trăieşte retrasă în taiga, fără nicio facilitate (locuinţă şi alimente depozitate) decât cele oferite de Natură.Dar aceasta e doar începutul. În timpul celor trei zile pe care le-au petrecut împreună în taiga, ea îi relevă nu doar secretele cedrului sunător, dar şi multe mistere ale Naturii şi Universului – în special rolul lor în ordinea Divină a lucrurilor – secrete cunoscute oamenilor din aşa-zisele timpuri străvechi dar care, între timp, s-au pierdut pentru umanitate. Multe dintre cunoştinţele primordiale au fost deliberat ocultate de aşa-zişii „înţelepţi” care şi-au simţit periclitată viziunea sofisticată proprie asupra lumii de către înţelepciunea simplă a înaintaşilor lor.La insistenţa noii sale cunoştinţe, el îşi abandonează cariera de om de afaceri şi se pune pe scrisul unei cărţi despre experienţa sa din taiga (dar numai după ce se ruinează complet în încercarea de a forma o asociaţie a oamenilor de afaceri cu intenţii curate şi numai după ce căsnicia sa eşuează, cu toate că este ajutat de un număr de studenţi moscoviţi cât şi de la fiica sa, Polina). Cartea, numită Anastasia, a fost publicată în 1996 – în mare parte datorită generozităţii patronului unei tipografii căruia Megre i-a arătat-o – şi a fost vândută de însuşi autorul în staţiile de metro ale Moscovei.Apoi, dintr-o dată, evenimentele au luat o turnură incredibilă. Foarte mulţi dintre cei care au cumpărat cartea s-au întors chiar după ce au terminat-o de citit (sau chiar mai înainte) pentru a cumpăra alte cărţi pentru prieteni sau vecini şi primul tiraj de 2000 de exemplare s-a epuizat într-un timp foarte scurt. Un donator generos a finanţat următoarea ediţie, înainte ca o editură cunoscută să se prindă de succesul ei şi să o lanseze în producţia de masă. (Ediţia rusă a Seriei Cedrii Sunători ai Rusiei apare în prezent la editura Dilya - Moscova &St-Petersburg.) Şi o carte a ediţiei princeps a ajuns chiar în colecţia Bibliotecii Congresului S.U.A. Succesul cărţii întâi l-a îndemnat pe autor să scrie un al doilea volum, Cedrii Sunători ai Rusiei, ce oferă, printre altele, o fascinantă descriere de retroscenă a istoriei publicării cărţii Anastasia, precum şi o explorare mai adâncă a conceptelor revelate în prima carte. Alte vizite la Anastasia în taiga - inclusiv conversaţii cu fiul pe care ea l-a conceput cu autorul – au dus la apariţia altor cărţi, opt la număr în original (ultima având două volume). În anul 1999, numai după trei ani de la apariţia primei cărţi, Vladimir Megre este cel mai citit autor al Rusiei moderne, scrierile sale se vând în milioane de exemplare.E de notat că pe parcursul scrierii cărţilor stilul autorului se schimbă. Potrivit propriilor declaraţii, înainte de aventura din taiga acest om de afaceri uns cu toate alifiile nu a scris absolut nimic, proză sau poezie, doar apoi s-a lansat în scris la insistenţa Anastasiei. El admite că la început proza sa nu suna literar, ceea ce a împiedicat şi mai mult publicarea primei cărţi. Această proză poate fi foarte bine descrisă ca fiind „butucănoasă” şi simplistă, dar după primele cărţi – sub influenţa, zice el, a Anastasiei – scrisul său a evoluat într-un stil din ce în ce mai şlefuit şi profesional. În ultima parte a cărţii a treia, numită Spaţiul de Iubire şi într-o bună parte a cărţii a patra, Creaţia, conversaţiile sale cu pustnica siberiană au calitate de proză poetică, incluzând elemente de metricitate şi chiar rimă. Acestea au fost păstrate pe cât a fost posibil în traducerea engleză.John Woodsworth, Grupul de Studii Slavice, Universitatea din OttawaAnastasia (cartea întâi)Cedrii Sunători ai Rusiei (cartea a doua)Spaţiul de Iubire (cartea a treia)Creaţia (cartea a patra)Cine suntem noi? (cartea cincea)Cartea străbunilor (cartea a şasea)Energia Vieţii (cartea a şaptea)Noua Civilizaţie (cartea a opta, prima parte)Ritualurile Iubirii (cartea a opta, partea a doua)Pentru mai multe informaţii despre cărţi şi modul de a le procura, vă rugăm să vizitaţi site-ul comercial al editurii noastre.

Autor: madalena

Sursa: Editura Dianuşa, Tg. Neamţ, 2007

Ex preşedintele Sloveniei traieste in padure

Publicat de Munteanu Tatian | 7/06/2009 07:34:00 a.m.

Fostul prim-mistru al Sloveniei – vegan
Aceasta este calea spre armonie cu Natura, - spune Preşedintele, - care m-a transformat dintr-un tehnocrat liberall într-un partizan al Noului Veac.
Sarcinile sale şi le îndeplineşte în Liubliana, după care se întoarce în pădure. Fost vegetarian, în ultimul timp a devenit vegan (nu mănâncă nici carne, nici produse lactate şi nici ouă). Îşi cultivă cu propriile mâini legumele, fructele şi ierburile şi le recoltează singur de pe petecul său de pământ de aproximativ un ha.
Coace singur pâine făcută din boabele de grâu pur ecologice. Este îndemânatec la croit, reuşind să-şi facă cu mâna lui impermeabil din mantia pădurii. Cel mai bine se simte în spaţiul său din pădure şi în grădina sa.
Timp de 10 ani a fost prim-ministru. A fost un ministru care a realizat reforme dintre cele mai de succes, iar în 2002, pe când mai era încă Preşedinte, a reuşit să poarte ţărişoara lui spre aderarea la U.E.
Deja în timp ce era prim-ministru, Drnovşek începuse să se schimbe în mai bine, ceea ce le doresc tuturor politicienilor din lume, deoarece de ei depinde decisiv soarta comunităţii umane.
Lovit de cancer la rinichi, i s-a propus să se opereze. La un moment dat a înţeles că doctorii nu vindecă omul ci doar întârzie manifestările fizice ale bolilor interne, fapt pentru care a hotărât să nu recurgă la serviciile acestora. S-a ocupat personal cu cercetarea şi descoperirea adevăratei pricini a îmbolnăvirii, a căutat, de asemenea şi în medicina naturală care, mai presus de orice, înlătură elementele care au declanşat maladia şi efectele acesteia, fără să provoace, însă, efecte colaterale. În afară de asta, acest mod natural de vindecare redă organismului sănătatea şi energia vitală, desigur, dacă nu este prea târziu. Drnovşek a înţeles deja că nu este bolnav de cancer, că este absolut sănătos şi nu are nevoie de nici-un fel de ajutor.
Odată la câteva zile, Preşedintele publică în internet observaţiile sale în care îi îndeamnă pe compatrioţii săi să trăiască în armonie cu Natura şi, de asemenea, comentează evenimentele politice contemporane.
El a acordat interviu unor ziare care se ocupă cu propaganda alimentaţiei ecologice, sănătoase. În aceste ziare, fostul lider liberal a acordat o deosebită atenţie subvenţiilor U.E. în ramurile creşterii animalelor de sacrificiu, punându-se în contrapoziţie cu punctele de vedere ale standardelor de evaluare nutritivă şi cu cele ale eticii acestora.
Preşedintele şi-a dobândit simpatia şi a cucerit mulţi adepţi în rândul slovenilor, cu predilecţie printre tinerii însetaţi de cunoaştere, experienţă şi înţelepciune.
Reuşeşte să fie om politic şi-n acelaşi timp exemplu. Prin propriul exemplu arată oamenilor cum ar trebui să trăiască în armonie cu ei înşişi şi, în consecinţă, cu lumea care-i înconjoară. Ştie să se distreze... cântă din fluier, în timp ce-şi pune pe cap o căciulă specific orientală şi se îmbracă într-o redingotă de culoare cărămizie. Se simte fericit printre sloveni, iar ei sunt fericiţi că au un preşedinte care iubeşte Natura şi care nu este la fel ca ceilalţi preşedinţi.
Avem în faţă un exemplu extraordinar despre faptul că este posibil ca fiecare om să împletească în fiinţa-i proprie asimilarea conştiinţei şi esenţei vieţii terestre, cu ocupaţia de politician modern. Cum că este posibil a-şi îndeplini sarcinile politice împletindu-le cu dragostea pentru oameni, pentru pace, cu înţelepciunea de viaţă şi politică. Fie ca astfel de politicieni să apară pretutindeni în lume şi mai ales în Polonia.

Traducere a fost realizată după un articol publicat în Polonia, în ziarul «Djennik» 17-11-2006

Sursa: http://www.editura-dianusa.com/lumea%20Anastasiei.html

Linkul către site-ul „Anastasia” din Polonia unde a fost publicat articolul mai sus tradus:http://anastazja.com.pl/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=43

Site-ul sloven "Gibanje za Pravicnost in Razavoj" („Mişcarea pentru echitate şi dezvoltare”):http://www.gibanje.org/index.php?lang=en

Editura „Dianuşa” 2007 – Tg. Neamţ

"Imparat" al plantelor romanesti, pe care le iubeste si le studiaza de o viata, le-a deslusit taina ca nimeni altul, transformandu-le in izvoare de sanatate. Are 83 de ani, este farmacist si academician de renume si locuieste la ultimul etaj al unei case, adica, asa cum el insusi spune, "mai aproape de cer". In salonasul cu lumina galbuie, printre plante si carti, am povestit pana tarziu despre lucrurile importante in viata

"Natura e Dumnezeu. Il poti gasi cu mintea,
cu sufletul, cu simturile..."

- Sunteti cunoscut si apreciat ca un biolog de exceptie, numarul unu al fitoterapeuticii romanesti. Cum se naste, in viata unui om, o pasiune asa de devoratoare pentru lumea plantelor?

- Tatal meu, profesor de stiinte naturale la Targu-Mures, m-a invatat primele lucruri despre plante, roci si mici vietuitoare. De la el mostenesc si placerea de a umbla pe munti. Pe la 14 ani, am intrat insa in conflict cu tata, care era darwinist convins, in timp ce eu imbratisam teoria creationista. Asa ca am scris un articol intr-o revista de stiinte naturale in care il combateam pe Darwin, care a impartit tot ceea ce este viu in doua regnuri: regnul vegetal si regnul animal. In regnul animal el a inclus si omul. Argumentul cu care il combateam era ca nici o fiinta vie de pe acest pamant, cu exceptia omului, nu a fost creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Oamenii au fost inzestrati de Creator cu o putere launtrica extraordinara, cu o scanteie de divinitate, cu puterea de a iubi neconditionat. Pana la urma, tatal meu mi-a dat dreptate...

- Simteati ca sunteti facut pentru biologie? A existat o intamplare anume care v-a impins pe acest drum?

- La mine n-a fost vorba de un moment anume, in care sa-mi dau seama de asta. N-a fost o revelatie. A fost, mai degraba, o acumulare, piperata cu mult discernamant. Altfel spus, inainte de a crede, am cercetat. La 14 ani, aveam deja un laborator acasa, intr-o camera, plin cu solutii chimice si alte substante intr-o parte, iar in cealalta, cu colivii, borcane cu serpi, broaste, cutii cu gusteri, acvarii de pesti. Era o nebunie. La 16 ani, acumulasem un bagaj de informatie care depasea cu mult programa scolara. Citeam si carti de aventuri si SF-uri de-ale lui Jules Verne. Si multe carti de specialitate. Faceam si sport. Lucru care m-a ajutat mai tarziu sa ajung in Himalaya de patru ori. Imi placeau inotul, schiul. Mergeam si la patinaj. Faceam gimnastica in fiecare zi si aveam o viata echilibrata. De mic, ma opream din mancat inainte sa ma satur. Simteam ca trebuie cumpatare in toate, ca nu trebuie umplut butoiul si apoi sa dea pe afara. Am avut intuitiile mele, am simtit ca nu trebuie sa fac decat ceea ce e bine pentru mine, ce e in acord cu credintele si simtirile mele. Iar pentru mine, bine inseamna a fi credincios, a fi in acord cu natura din noi, cu simtirea noastra intima, care e Dumnezeu.
Citeste tot articolul !

Autor: Dia Radu
Sursa: http://www.formula-as.ro

OVIDIU BOJOR - 7 ELEMENTE CARE NE SCURTEAZA VIATA

Publicat de Munteanu Tatian | 7/03/2009 08:51:00 a.m.



Sursa: http://www.youtube.com