Ma plimbam singura pe strada… doar eu si gandul meu. Priveam o mie de lucruri si vocea din capul meu imi soptea : "Oare, cum ar fi cerul, daca ar fi rosu ?" sau "As vrea sa zambeasca toti oamenii pe care-i intalnesc pe strada !" sau “De ce nu mai crede lumea in basme?”. Si nici un raspuns… doar un alt gand care l-a condamnat la uitare pe cel dinainte. Insa, orice gand ne-ar veni in minte la un moment dat, exista unul care ne indeamna sa zburam spre stele… De fapt, cautam fericirea, cautam adevaratele batai ale inimii. Unii chiar reusesc sa le gaseasca, altii se inchis in colivia lor…
Si uite asa, refuzam sa spunem ce gandim de teama sa nu fim judecati de ceilalti! Ne facem atatea vise, dar implinim atat de putine… si nici atunci nu suntem siguri ca am gasit fericirea. Ne gandim tot timpul la visele pe care nu le-am urmat, la lucrurile pe care nu le avem si ne punem mereu aceleasi intrebari: "Dar daca as fi facut altfel era mai bine? As fi gasit atunci ceea ce cautam?".
Cineva m-a invatat sa nu ajung sa regret nimic din ceea ce am facut… nimic din ceea ce am facut bine, pt ca regretele te urmaresc cand nici nu te astepti…
Ar fi minunat daca am lua in considerare fiecare vis, fiecare gand pe care nu-l rostim, pentru ca nu se stie niciodata care din ele ne poate aduce "Implinirea".
Autor: Gina
Sursa: http://aercurat.com
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trimiteți un comentariu