Drumul vietii

Publicat de Munteanu Tatian | 9/04/2010 08:10:00 a.m.

In urma cu cateva zile m-am intalnit cu un vechi prieten, pe care nu l-am vazut de multi ani. Revederea noastra a fost emotionanta, asta si pentru ca, in taifasul nostru, am calatorit amandoi, pentru cateva momente, pe cararile trecutului, lasand amintirile sa navaleasca peste sufletele noastre.

In cele cateva minute, cat a durat intrevederea noastra, am observat ca fiinta lui nu este cu totul prezenta langa mine si ca, parca, ar vrea sa-mi spuna ceva, sa ma intrebe ceva…Am asteptat cu rabdare si discretie sa-si deschida sufletul. La un moment dat mi-a spus: “Ti-ai dorit vreodata sa te intorci in timp, la o fosta iubire, ce s-a intrerupt, datorita orgoliilor sau altor motive specifice tineretii, si sa-ti imaginezi cum ar fi fost drumul vietii alaturi de acea persoana? Te rog sa nu imi raspunzi…! Cate iubiri nu se sting, inainte ca ele sa devina puternice, si sa ne marcheze destinul, pentru ca viata le spulbera… precum valurile marii spala, la tarm, castelele ce le construim in tinerete, cu migala si rabdare, gandind ca acolo vom locui cu aleasa inimii…Oare cum ar fi fost viata mea, daca…?” … L-am simtit cum revine la realitate, tresarind, si incercand sa constientizeze prezentul…

“ Asta e viata, luam in tinerete decizii, sub impulsurile momentului, nerealizand ca unele dintre acestea ne pot desena intregul drum, sinuos, al vietii.

Iarta-ma, draga prietene, simt uneori nevoia sa impart cu cineva (si cu cine daca nu cu un prieten drag si apropiat sufletului meu) trairile mele, de care am parte, cateodata, cand aceasta viata tumultoasa imi da ragaz. Si acum, hai sa ne intoarcem in prezent, si sa ne reintegram in iuresul vietii… Nu iti spun adio, draga prietene, ci doar: La revedere!

1 comentarii
  1. cartheo duminică, septembrie 05, 2010  

    Frumos moment! Dar... alegerile pe care le facem sint tocmai cele NECESARE evolutiei noastre spirituale, chair daca acestea se dovedeswc, in timp, nu tocmai bune sau poate chiar amare... Si de aceea e intelept sa traim fiecare moment, constient si, daca se poate, asumat (sau macar sa incercam). Si, poate, din cind in cind (nu prea des, totusi), sa ne permitem un astfel de exercitiu de imaginatie...