<strong>Shetinin din Tekos scrie !!!</strong>

Străbunul (Rodochelovek)
Fiecare Om ca individ este Primordialul Etern. Atât Rezultatul etern cât şi sursa Eternă. Vorbesc acum despre Străbun. Pe această teorie, pe acest concept şi filozofie este fondată şcoala noastră, Şcoala Rusă a Străbunilor.
Însăşi ideea că Omul este parte a Marelui Cosmos ne dă motiv să reflectăm asupra gândului că sinele uman trebuie să fie, aşa cum a spus Vernadsky, un ‘ceva cosmic’ ce garantează existenţa sa activă în întreaga scurgere cosmică nelimitată a vieţii. A trăi în Cosmos înseamnă a-I înţelege şi perpetua structura în sinele persoanei, înseamnă a cunoaşte clar legile prin care acesta operează, scopul existenţei sale, şi de a fi masterat tehnicile de a exista in el.
Dimensiunile spaţiale ale Cosmosului (adică, infinitate), existenţa sa temporală (adică, eternitate), variaţiile infinite ale tuturor elementelor sale componente, totul face ca Omul să-şi dea seama de necesitatea nu numai de a şti despre tot ce se petrece în râul Cosmic al vieţii, ci şi de a participa activ în aceasta, fiind în acordaj perfect cu aspiraţiile sale în timpul fiecărui moment al întâmplărilor cosmice. Toate acestea presupun existenţa în cadrul sinelui uman a unei puteri şi posibilităţi de a apuca (sau ‘prinde’) nenumăratele semnale ale incomensurabilului univers — de a poseda în sine o bază de date care facilitează un răspuns adecvat şi instantaneu la informaţia cosmică atotschimbătoare, astfel încât cel care se gândeşte intrinsec la aceasta va ajunge la următoarele concluzii:
(1) Acel ‘ceva cosmic’ este un fel de structură matriceală informaţională, ce s-a format şi dezvoltat timp de miliarde de milenii de viaţă Umană. De aceea nu ne putem imagina acest Om ca fiind o entitate limitată la o singură epocă, o singură manifestare, sau, mai ales la un interval de câţiva ani sau câteva decenii. Omul este un copil al Eternităţii, şi astfel el este propriul său Străbun (pe rusă: rod), şi se constituie, în cadrul propriului sine, dintr-un număr infinit de manifestaţii ale existenţei sale proprii.
(2) Omul ca un Străbun (Rod), oricât de mare efort de imaginaţie ar face, nu se poate pe deplin acomoda în cadrul sistemului de învăţământ artificial, impersonal existent în şcolile noastre contemporane, făcut în întregime pe baza unei entităţi primitive, minuscule, parţiale cu o singură manifestare a existenţei. Şi astfel Copilul-Gigant — Străbunul — se revoltă, protestează şi refuză; ajunge să fie exact opusul mediului său social, opusul societăţii care l-a pregătit într-un mod atât de straniu pentru viaţa şi munca sa. Şcoala Străbunilor trebuie să fie făcută de Străbuni. Aceasta înseamnă că copiii, exact ca şi adulţii, trebuie să devină profesori-cercetători şi creatori ai Străbunilor. La fel adulţii, exact ca şi copiii, trebuie să devină studenţi în parteneriat cu copiii în acest model de sistem educaţional.
De aici principiile şcolii Străbunilor trebuie să fie următoarele:
1. Principiul naţionalităţii (narod), sau imaginea Strămoşească (Rodoobraznost). Limbă, cântece populare, dansuri, artizanat, obiceiuri, tradiţii, arte marţiale, împreună cu cultura percepţiei vizuale, a sunetului şi mişcării — toate fiind componente ale conceptului de naţionalitate — acestea sunt condiţiile de viaţă pentru a introduce copilul - Străbunul într-o lume făcută de Străbun, reprezentată şi dezvoltată în el şi de către el.
2. Principiul supremaţiei adevărului sau corespondenţa fapt-semnificaţie. Căci “Eu sunt Adevărul,” spune Domnul. Semnificaţia tuturor întâmplărilor din cosmos în cele din urmă se reduce la a atinge armonia mutuală a tuturor componentelor — a tuturor elementelor de Iubire sau Adevăr. Tot ce compune viaţa în şcoală — fiecare lege a fizicii, chimiei, matematicii, biologiei, aşa cum sunt descoperite de copii împreună cu adulţii — trebuie să servească la alinierea perfectă a relaţiei acestora la lume şi la ei înşişi. Doar astfel şcoala va corespunde ţelului vieţii studenţilor ei. Aspiraţia către Adevăr, către o existenţă armonioasă, justă în lume şi corespondenţa acţiunii fiecăruia cu adevărul asigură singurul climat în care se pot forma indivizi sănătoşi, morali şi spirituali.
3. Principiul existenţei fără vârstă. Străbunul nu are vârstă. Memoria Străbunului — concentrată în noi, sau manifestată (aşa cum ni se pare) în concepte cum ar fi conştiinţă, scânteie Divină, fundaţia matriceală a individului, spiritul — este o comoară fără de preţ ce se manifestă în noi prin puterea inepuizabilă ce derivă din posibilitatea de a ne baza pe ea şi de a ne întoarcem la ea. Putem înţelege că împărţirea persoanelor din şcoală pe grupe de vârstă determină dominanţa unui Om singular-manifestat cu experienţa sa de viaţă singular-manifestată, şi astfel ciunteşte memoria Străbunului, sau cunoaşterea Cosmică prezentă în Om. Principiul existenţei fără vârstă stabileşte copilul ca Om Ancestral, şi extrapolează de la trupul minuscul la Marele Spirit.
O populaţie fără vârstă în şcoală îşi asumă atribuţia creării sistemului educaţional actual, atribuie şi re-atribuie rolurile membrilor populaţiei corespunzător calităţilor şi caracteristicilor fructelor muncilor lor, trăsăturilor de caracter ale indivizilor, aptitudinilor etc., dar niciodată potrivit vârstei lor. Progenitorul nu se juca numai cu cuvintele. Progenitorul folosea cuvintele pentru a desemna esenţa fiecărui fenomen, obiect sau proces pe care îl avea în vedere.
Principiul existenţei fără vârstă este întărit de identificarea cuvântului rus deti (copii) cu dedy (bunici). Aceasta ne arată că extremele arborelui genealogic referitor la vârsta noastră contemporană erau desemnate cu un singur cuvânt: deti, dedy sau dedi. Aceasta indică unitatea copiilor(deti) cu bunicii (dedy). A vorbi cu un copil ca şi cum s-ar vorbi cu un bunic înseamnă a vorbi cu un bunic. Putem înţelege că ceea ce ajunge la copii nu este cu nimic mai puţin decât incomensurabilul. Caracteristica de bază a copiilor este incomensurabilitatea aspiraţiilor lor, pe care noi o definim adesea ca maximalism. Nefiind în stare să penetrăm profunzimea gândirii copiilor cu imaginaţia noastră, noi, în efortul să ne acoperim cumva, sfârşim prin a ne struni copiii, îi facem să se prostească, îi transformăm în păpuşi, îi minimalizăm.
4. Principiul purităţii şi clarităţii informaţiei. Lume este o revărsare de Cuvinte ale lui Dumnezeu. Cuvântul Pantareimerem înseamnă că tot ce există este informat şi el însuşi informează — un gând ce stă uşor pe suflet. Cele două axiome: (1) cosmosul este un sistem şi (2) cosmosul este infinit – nu ar fi posibile fără a treia şi a patra:
(3) Cosmosul ca sistem nu ar fi posibil fără un schimb mutual de informaţii între elementele sale componente.
(4) Expansiunile incredibile ale spaţiului cosmic sunt posibile numai respectând condiţiile de armonie şi armonizare mutuală a mişcării potrivit unei Raţiuni de Ansamblu (Întreg), potrivit unei imagini de Ansamblu (Întreg) a unei călătorii-de-viaţă, acceptată de tot ca o constantă incontroversabilă, indestructibilă.
Acceptarea în cadrul sinelui cuiva a unei raţiuni de Ansamblu (Întreg) pentru călătoria cuiva, de către fiecare component al acelui Ansamblu (Întreg) asigură viaţă sistemului de elemente cât şi fiecărui element în particular. Acceptarea acestei raţiuni de către fiecare este o condiţie a armonizării mutuale a componentelor ca şi sistem. Aceasta a fost baza a veche rusesc şi a lava cazac — defapt, a formării fiecărui popor ca un totunitar. Este condiţia de bază a existenţei oricărui organism sau corp, sau a oricărei micro sau macro simbioze. Când acceptăm raţiunea de Ansamblu (Întreg) în interior, imaginea ei e evident ceea ce descoperim peste tot ca fiind propria noastră similaritate.
Această similaritate cu tot ce se găseşte în interiorul nostru ne leagă — ne înrudeşte — cu toţi ceilalţi. Toţi se înrudesc cu noi prin Cunoaştere, şi conştiinţa de sine a raţiunii de Ansamblu (Întreg) dă posibilitate Omului nu numai să citească cartea stelelor ci să şi trăiască potrivit a ceea ce citeşte în stele în aceeaşi formaţie cu ele…
1. Om (cu O mare) un echivalent al cuvântului rusesc Chelovek, ce se referă la un individ uman ca reprezentant al speciei, indiferent de sex – rasa umană, umanitate.
2. Străbun – subst. (cu S mare) un echivalent al cuvântului rusesc Rodochelovek, — un om cu acelaşi substrat rasial, cultural, sau naţional cu altul.
3. Şcoala Străbunilor (pe rusă: Rodovaya shkola) — vezi Rodochelovek (aici tradus prin ‘Străbun’).
4. Vladimir Ivanovich Vernadsky (12 martie, 1863 [c.v. 28 februarie] – 6 ianuarie, 1945) a fost un mineralogist şi geochimist ruso-ucrainean ale cărui idei despre noosferă au fost o contribuţie importantă la cosmismul rus. El a pus bazele câtorva noi discipline, incluzând geochimia, biogeochimia şi radiogeologia.
5. Străbun – adj. (cu S mare) un echivalent al cuvântului rusesc Rod – indică conexiunea cu părinţii apropiaţi şi îndepărtaţi, până la primul nostru părinte - Dumnezeu. Rege (cu iniţială mare) – Dumnezeu. Rod — un vechi cuvânt Slavic iniţial denota pe Dumnezeu ca sursa oricărei forme de viaţă, dar include şi conceptul de familie. Rădăcina rod apare de asemenea în alte câteva cuvinte ruse, inclusiv (rodstvenik) ‘rudă’, (srodni) ‘înrudit’, (Rodina) ‘Patrie’ şi (priroda) ‘natură’.
6. deti, dedy — autorul mai face un pas şi face o rădăcină combinată dedi.
7. veche - adunare populară rusă veche, un fel de parlament. Străveche formă de auto-guvernare rusă ce a adus la viaţă înţelegerea adevăratei libertăţi a Omului şi expresia lui de sine. A existat în Rusia până aproximativ la mijlocul secolului XVI.
8. lava — aceleaşi principii de auto-guvernare ca şi la veche. Cazac a provenit de la termenul social Turcic qazaq ce însemna "aventurier" sau "om liber". Acest termen este pentru prima oară menţionat într-o cronică rutenă datată 1395.
Mikhail Shetinin Profesor, Director de Liceu de Stat, Profesor Distins al Rusiei, Membru Plin, “RAO” (Academia Rusă a Educaţiei) Articol iniţial apărut în Uchitelskaya gazeta, No 31 (1999)
Prezentat de Şcoala Străbunilor – Liceul Tekos, Rusia, 1999. Articolul original în rusă se poate citi pe www.Tekos.SourceofLife.ca
Traducere în engleză - John Woodsworth, din engleză în româna - Emil Cocian – Oradea, Editura „Dianuşa” 2007

Sursa: http://www.editura-dianusa.com/lumea%20Anastasiei.html