Muntele, un imens iglu de piatră acoperit cu zăpadă, se ridica seren în faţa mea, aşa cum stăteam întins printre pietrele din faţa cortului, între care îşi făcuseră loc smocuri de iarbă, precum o cultură incipientă de pensule. Nori gri şi zdreliţi, ca nişte izmene de aurolac, acopereau ici şi colo munţii golaşi pe care umbrele serii desenau cu indigo fantasmagorii imaginare. Apusul cernuse căldura din aerul rarefiat, lăsându-mă doar cu zgrăboanţe de frig pe braţe.
Citeste tot articolul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trimiteți un comentariu